Michael Jackson ramane viu

Michael Jackson este cel mai cunoscut om dupa Isus. Iar pentru cei care asteapta inca demonstratia faptului ca Isus a existat cu adevarat, Michael Jackson este cea mai mare sursa de inspiratie si energie care a existat vreodata. Fara sa-l fi vazut macar o data in realitate, fara a-i fi adresat macar un zambet ca unui strain care-ti taie calea, milioane de fani il plang ca pe un frate.

In ciuda faptului ca anul 2009 marcheaza trecerea acestui geniu in nefiinta, cu siguranta numele lui va fi pe buzele multor generatii ce ne vor urma. El este artistul mileniului. A si primit un premiu pentru asta.

„He had it all” scria pe un poster fluturat cu emotie pe strada, de fanii devastati. Si chiar asa era. Era un geniu, in adevaratul sens al cuvantului. Nu numai ca avea vocea aia supraomeneasca care nu putea fi comparata decat cu glasul unui inger, dar fiecare cuvant pe care il canta ii apartinea, era o parte din el, care se regasea din plin in fiecare dintre noi. E absurd sa nu il placi pe Michael Jackson ca artist. E ca si cum ai spune ca nu crezi in nimic.

Multi au spus ca era un copil mare. Larry King a marturisit ca Michael avea in camera de hotel doua statui ale lui Batman si Spiderman. Intrebat stangace ce era cu ele, Michael i-a raspuns ca ii placeau la nebunie. Nu stiu daca este agonia faptului ca nu mai traieste, ceea ce face ca adulatia sa atinga cote maxime, dar mi se parea cea mai frumoasa si pura declaratie de curaj. Cati dintre noi ne aruncam jucariile de plus la paisprezece ani, incercand o trecere fortata catre standardul de adult pe care ni-l impune societatea? Cine nu inghite in sec, alb la fata, cand i se infige o seringa in vena, dar nu spune nimic, pentru ca e adult si trebuie sa se abtina?!

Daca Michael Jackson ramasese un copil, era cel mai talentat si pur copil pe care l-am vazut. Si poate pentru ca avea curajul sa fie el insusi, a reusit sa gaseasca spontaneitatea si dinamismul pe care numai un copil si le poate permite.

Presa si oamenii de rand scormonesc lacomi orice amanunt legat de viata lui, in incercarea disperata de a-l simti din nou viu. Unii se leaga de reusitele lui, inegalabile, as spune. El a spart gheata cand vine vorba de videoclipuri de calitate. „Thriller” a fost Biblia. Coregrafia lui se propaga in toate tipurile de dans ale artistilor de azi pentru care Michael a fost un mentor. La MTV USA, moderatorii spera ca artistul Chris Brown ii va calca pe urme. In Romania, prezentatorii il compara cu Elvis si ii plang destinul tragic, destinul unui geniu. Michael a dat viata si speranta unor oameni care cautau un far in lumea asta derutata. Din pacate, oamenii aia nu au avut ocazia sa se revanseze.

Cred ca pe altii numai invidia si viziunea limitata ii face sa se concentreze pe amanuntele negative. Exista sustinatori ai faptului ca Michael nu ar fi avut nicio boala de piele si ca s-ar fi albit voluntar din cauza complexului originii sale afro-americane. Nu cred in varianta asta. Ma gandesc numai la videoclipul ala nebun de original cu Eddie Murphy si Iman in rolurile faraonului si al lui Nefertiti, Remember the time. Numai un afro-american mandru de originile sale ar fi putut sa distribuie actori de culoare pentru personaje care in varianta istorica nu erau negri. Iar anti-rasismul lui este evident in toate creatiile pe care oricine le poate accesa pe site-uri arhicunoscute precum YouTube. Ce este mai sugestiv decat melodia Black or White, si videoclipul ei? Nu numai ca reprezentanti ai tuturor raselor umane sunt afisati zambind, dar transformarea/evolutia dintr-o rasa in alta este cea mai concreta dovada a egalitatii acestora. Apoi ce poate fi mai sugestiv decat cele doua maini de copii, una alba si alta neagra, care sustin Pamantul la sfarsitul videoclipului Heal the world? In alta ipostaza, asiatici, europeni si afro-americani se tin de mana pe toata intinderea Terrei( videoclipul Cry ). Refuz sa cred ca Michael ar fi insistat atat de mult pe intelegerea si egalitatea dintre rase daca el nu ar fi crezut in ea. OK .Sa zicem ca albirea a fost un proces voluntar, efectul complexului sau, iar videoclipurile care promovau toleranta intre oamenii de toate culorile erau un fel de terapie pentru a se convinge pe sine de corectitudinea acestui mesaj. Chiar si asa, nu recunosc decat curaj in cautarea adevaratei identitati. Daca ar fi sa judecam cu aceeasi cruzime oameni care, sincer, nu au acelasi geniu ca si el...atunci ar trebui sa ardem pe rug homosexualii?Ar trebui sa smulgem unghiile celor care isi fac operatii de schimbare a sexului? Ar trebui sa ingropam de vii femeile siliconate, cu colagen in buze, cu coastele scoase, cu sprancenele ridicate? In final , acesti oameni care si-au schimbat inafatisarea nu au cautat decat implinirea si nu comis niciun genocid. Sentimentele frumoase ale lui Michael, atinse prin mijloace estetice sau spirituale, nu au facut decat sa invaluie lumea intr-o energie pozitiva.

Daca as crede vreun pic in insitutia Bisericii, as fi de parere ca Michael Jackson ar trebui sanctificat. El a fost, fara indoiala, un sfant al timpurilor moderne. Nu s-a rezumat numai la mesajele cantecelor sale care au salvat milioane de oameni de la a-si ucide visele. Regele pop-ului s-a implicat in numeroase actiuni caritabile extinse pe toate cele cinci continente. Asa cum spunea si la inceputul lui Heal the world „ My mission is healing : pure and simple”!

Cand a venit in Romania, a vizitat orfelinatul. Atasamentul fata de copii se evidentiaza in multe dintre cantecele sale. Tot in Heal the world, copiii sunt cei care opresc razboiul, dezarmand soldatii prin puritate si sensibilitate.  Intentiile sale bune au fost distorsionate, insa, de presa. Intr-un interviu acordat Barbarei Walters, Michael a atras atentia asupra modului iresponsabil si insensibil in care paparazzi intervin in viata privata a vedetelor. Cred cu tarie ca povestea cu molestarea minorilor a fost mult augmentata de presa, care a intervenit ca un vampir si a transformat atentia lui Michael pentru copii intr-un bulgare de zapada care o ia la goana pe o panta plina de nameti. Michael a fost un copil molestat. Evolutia lui confirma visul american, cel al unui om cu o copilarie nefericita si saraca, ce a ajuns in varful lumii, adulat de toti. Cred ca Michael a vrut sa compenseze perioada trista a inceputului sau de viata infrumusetand viata altor copii. Marea parte a existentei si-a dedicat-o acestei cauze. Cred ca era constient ca isi pierduse copilaria si incerca intr-un fel sa si-o recastige, sa si-o retraiasca. Prin creearea unui univers de basm, Neverland, prin ajutorul dat copiilor din intreaga lume, prin pastraraea sufletului sau pur si generos. Sunt convinsa ca excentricitatile pe care si le-a permis in perioada de glorie a vietii sale nu erau decat niste jucarii pe care Michael in sfarsit putea sa si le permita.

Pentru mine, Michael este simbolul copilariei. Printre povestile la pick-up, Michael Jackson mereu isi gasea un loc. Tehnologia avansa. Primele melodii ale lui Michael le-am avut pe discuri. Apoi pe caseta. Azi le am pe cd-uri dar Michael Jackson a ramas acelasi: emotionant si sfasietor. Impartaseam pasiunea pentru el cu Camelia, si cred ca nu exista data cand sa ne vedem si sa nu ne certam care sa-l salveze pe Michael din ghearele pericolului. Mai stii, Cami? Ba ca ni-l imaginam inecandu-se pe fundul oceanului, ba ca era atacat, noi ne jucam ca il salvam in ultimul moment si rar il imparteam frateste. De cele mai multe ori, ne certam care sa ramana cu el. Azi as prefera pana si varianta ca el sa fie salvat de Camelia si sa il pastreze definitiv. Ar fi preferabil decat adevarul ca nu mai este. Si apoi imi amintesc cand am mai crescut si eram in scoala primara, Camelia s-a costumat la un bal mascat in Michael. Cu pantaloni negri, sosete albe si pantofi inchisi, o camasa alba si o masca cu ochii lui inconfundabili. Iar eu, desi nu am reusit niciodata sa fiu atat de dirty precum dirty Diana a lui Michael, ma simteam intr-un mod ciudat de bine de fiecare data cand auzeam melodia care avea ca refren numele meu.

Recunosc ca, pe masura ce am crescut, idolatrizarea s-a redus. Am inceput sa privesc lumea cu alti ochi, si implicit, l-am privit pe Michael dincolo de imaginea lui ca artist. Nu deborda de masculinitate ca barbat in ciuda coregrafiei lui senzuale, dar era cel mai important artist masculin. Barbatii ar avea ce invata cu siguranta de la el. Atentia lui constanta pentru bunastarea mondiala este cu siguranta mai apreciabila decat perseverenta barbatilor de azi de a pastra  intacta imaginea masculului feroce : barbatul rece, fara sentimente, preocupat doar de bani si de imprastierea numelui si a semintelor sale pretioase. Michael a demonstrat ca a fi barbat nu inseamna doar sa te scarpini pe testicule.

Michael Jackson avea un mod penetrant, in cel mai platonic sens posibil, de a atinge sufletele oamenilor. Versurile care te lasau fara garda si show-urile incendiare care i se datorau in totalitate, pe mine cel putin, ma deconectau de aceasta lume. Si chiar daca pentru un timp, cat s-a sustras din atentia publicului, aproape ca uitasem emotia produsa de el, acum am revenit la pielea de gaina atunci cand ii vad videoclipurile. Inca ma impresioneaza cum pot incapea intr-un om al timpurilor noastre insensibile ganduri atat de profunde. Era un om complet, un om care constientizeaza importanta iubirii sub orice forma. Iubire de cuplu, iubire de frate, iubire de mama, iubire de prieten... iubire fata de oameni.

Acum, ca a plecat prea devreme de pe scena vietii, cand inca mai avea multe de spus, o singura imagine imi este fixata pe retina. Videoclipul piesei Will you be there. Uneori cuvintele noastre sunt de prisos. Sunt articulatii fara forma, fara corp, fara substanta, fara amprenta.

Cu imaginea ingerului care se coboara pentru a-l cuprinde pe Michael Jackson intr-o imbratisare eterna, fanii sai il plang :

„In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tribulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
I’ll never let you part
For you’re always in my heart.”