Poveste de alegeri

Era ajunul alegerilor şi familia Popescu se trezise dis-de-dimineaţă ca să scotocească printre pomeni şi să se hotărască pe care o vor alege.

Tata intră-n bucătărie cu-n tricou roşu cu trandafiri, cu câteva motive româneşti, pe al cărui spate era o fotografie de-a Simonei Halep. Se aşază vizavi de masă împodobită cu fluturaşi electorali coloraţi, care luminau atunci când erau aruncaţi în foc, în lipsa lemnelor. Mama, în mână cu-n pix de la mâncătorii ei de gulaş, începe să-şi facă lista cu cine a dat mai mult.

În bucătărie, două pungi de făină şi o sticlă de ulei tronau în toată splendoarea lor, pe masă. Drace, nici anul ăsta nu-l prinsesera pe curier, aducând bunătăţile şi începeau să creadă că bunica şi le cumpăra singură.

Prezenţa unei pungi de plastic cu însemne albastre l-a intrigat pe bărbat. A luat-o cu grijă, de teamă să nu cadă puţinele lucruri dinăuntru, şi a început să-i verifice conţinutul: un pix care nu a mers din prima, o şapcă mototolită dar băgată-n ţiplă şi încă o pungă de făină. Lângă, un bol de colivă şi o găleată cu-n chip de femeie blondă, pesemene aduse de bunica de la biserică.

Tata aruncă un ochi la punga albastră şi-apoi se gândeşte că dacă votează cu respectivul, o să aibă cele mai multe şanse să se legalizeze căsătoria cu 5 neveste. Dar să fie concomitent! Totuşi, de ce să aleagă 5 când poate să voteze una şi bună?!îşi spune, cu privirea între capul de pe găleată şi pata de la baza găleţii.

Scărpinându-şi burta pe sub tricoul roşu, tata rămâne blocat pe motivele româneşti şi zâmbeşte. Mulţumit că şi-a găsit alegerea, deschide un sertar şi scoate un preparat gelatinos, de origine turcească, de culoare verzuie, acoperit din belşug cu zahăr pudră. Rupe o bucată şi o băga în gură, pofticios.

În pragul bucătăriei, apare Dănuţ, copilul lor de 18 ani, care se pregătea să meargă la vot, pentru prima oră.

-          Cu cine votezi, fiule?întreabă tatăl.

O pisică roşcată ţopăie prin bucătărie şi apoi se aşază în poala lui Dănuţ. Tatăl îl serveşte pe tânăr cu delicatesa din care se înfrupta, însă Dănuţ refuză preparatul turcesc cu miros dulceag.

-          Încă nu m-am hotărât, spune el, îmbrăcându-şi geaca de la un magazin cu produse germane. O să ştiu doar mâine, în cabina de vot. Dar din punctul meu de vedere, avem doar doi candidaţi.

-          Votezi de pomană, atunci! pufneşte mama, plescăind şi ea gelatina verzuie.

-          Nu, mamă, voi votaţi de pomană!militează Dănuţ şi apoi iese din casă, să facă oameni de „cruciadă”.

Mama şi tata se privesc plictisiţi şi termină bucată dulceagă de gelatină.

-          Să-i spunem, în sfârşit, că dreptatea nu există?întreabă mama, grijulie.

-          Hai să mai aşteptăm un an!hotărăşte tatăl.

La fereastră, un moşneag cu barbă albă şi căciula roşie, urmat de un căţel pe care-l strigă Rudolf, oferă din puţinul lui unui cerşetor cu mâna-ntinsă, sprijinit de casa Popeştilor.

 sursa foto: tumblr.com