joi, 31 martie 2011

Cine sunt eu?


Azi am fost întrebată cine sunt eu. Aşa, pur şi simplu. Şi sună ciudat dar m-am simţit total nepregătită să răspund acestei întrebări. Mai repede aş fi răspuns la “Cine cred alţii că sunt eu?” sau “Cine ar trebui să fiu eu?”. M-am săturat de atâtea clişee care îţi cuprind mintea neuron cu neuron şi când ajungi la suprafaţă, şi cineva te întreabă “cine eşti?”, îţi dai seama că eşti mai degrabă cine trebuie să fii decât cine simţi că eşti cu adevărat. Pentru că te-ai lăsat sedus de aprecierea celorlalţi. Pentru că te-ai lăsat răpit de himere. Pentru că te-ai lăsat păcălit de promisiunile unei societăţi consumeriste. Pentru că te-ai obişnuit atât de mult cu personajul pe care trebuie să-l interpretezi, încât pur şi simplu ai uitat cum e să fii tu. Da, tu, acel “cineva” cu un colăcel în plus decât este acceptat, cu o idee în urmă decât ceea ce se gândeşte despre ultimele noutăţi, acel tu care se simte bine fără motiv şi apoi se învinovăţeşte pentru că pierde timpul cu nimicuri în loc să alerge după bani.
Şi apoi... când o întrebare atât de simplă te loveşte, îţi dai seama că îţi iroseşti viaţa. Că acel tu dinăuntrul tău ar prefera să scrie cărţi, beletristica, decât să înveţe despre politică. Acel tu, care seamănă mai mult unui copil amuţit de atâta ignorare decât unui om de succes, ei bine, acel tu numără banii şi în acelaşi timp, îşi numără clipele de frustrare. Dar apoi, te uiţi în oglindă, şi monstrul tău interior te cuprinde din nou. “Eşti nebun?” te mustră. “Încearcă doar să ieşi din tipare.. hai încearcă” îţi zâmbeşte ironic de undeva dinăuntrul tău şi apoi te cuprinde frica şi iar îl îngropi pe acel “tu” care încearcă fără putere să se salveze.
Dar eşti condamnat de la naştere, eşti condamnat de când ieşi din spaţiul ăla protector şi strigi pentru prima dată în faţa unei lumi revoltătoare, ipocrite, care te obligă să fii ceea ce nu eşti. Sunt atât de puţini care îşi permit să fie ce vor să fie şi atât de mulţi care îşi petrec majoritatea timpului construind un personaj fictiv cu figura lor.
Şi atunci, dacă eu nu sunt eu... cine sunt eu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu