miercuri, 7 august 2013

D’ale escrocheriei (sau cum am donat bani unor bolnavi de cancer la conștiință)



 Într-o variantă boemă, prima seară petrecută în secția de poliție ar trebui să fie urmărea unei băute de adolescenți, care se lasă cu părinți nervoși și atenționări părintești. Sau reflecția unei bătăi ce regla vreun orgoliu rănit. Mda, prima seară în biroul minuscul de poliție, în aer liber, care seamănă mai mult cu gheretă unei florării, ar trebui să fie memorabilă și să aducă în amintire nebuniile tinereții. 

 Mie o să-mi aducă aminte nu de prima mea băuta, nici de vreo reglare de onoare, ci de prima dată (și poate ultima, ia aminte, nenea de pe norișori) când am fost păcălita/ ţepuită/ escrocată. Hai să adăugăm și „estafada”, așa în cinstea vacanței pe care ar fi trebuit s-o am, dar am donat-o involuntar unor răufăcători care probabil se vor da în stambă la masa altor barosani cu furtu-n sânge. 

 Și iată că am ajuns la esență. De când mă știu, am o obsesie care se numește Spania. Nu prea am apucat eu s-o vindec cu prea multe plecări, dar iată că vara asta, după o reevaluare a planurilor, venise și vremea în care să zic „prezent” în catalogul lui Gaudi. Trebuia să plec la Barcelona. 


 Entuziasm cât cuprinde. Nebunie și extaz, le-a luat prafu’ c-a rămas doar loc de haz. Pentru că marea ofertă, care de altfel era ambalată și-n numere de CIF și CUI, spurcă-le-ar mă-sa planului, era țeapă. Nu prima țeapă din viață, ce-i drept, dar prima țeapă la bani de făcut o gâlmă la saltea. 

Pentru că după vizite la agenția Flamingo Tour (învârtita de un nene cu fire albe și chef de găinarii), telefoane și vouchere de amăgeală, să aflăm acum că-n două saptamani eu și prietena mea ne ducem la Barza din fundu’ curții, nu la Barça! Tefelonu-i pus în furcă, site-u e și el pe ducă, la sediu fluieră o adiere și banii noștri s-or arde în croaziere! 


 Și uite  așa am văzut cum arată și sediul poliției, dacă nu-mi mai aminteam de când mi-am făcut buletinul, o instituție care te anunță de la venire că totul e în zadar. Sau eu stiu, poate ca nu, macar mi-m facut inca 3 amice, cunoscute la fata locului, care s-au alaturat listei de 15 pagubiti prezentati astazi la sectia 6. Unde-i sectia 6? La intersectia dintre resemnare si plictiseala. O instituție care spune fără dubiu, dar în eufemisme, că suntem o țara din lumea a treia.

 Hai noroc, Caragiale! Da’ plătești tu, că pe mine m-au escrocat!