“Pa” de la “Para siempre”

               Dacă ar fi să urmez sfatul cuiva, cu câteva înlocuiri, şi să îmi arunc prietenii în aer ca să văd pe cine ar trebui să iau cu mine în gând atunci când nu ne vedem, cred că tu ai cădea direct în valiză. Şi spun asta, gândindu-mă la faptul că mulţi sunt leneşi ca mine şi s-ar opri în aer să facă o pauză, în timp ce tu, Duracell, ai veni repede-repejor doar-doar de s-ar mai găsi ceva nou şi dinamic în valiza mea.
              Şi am siguranţa că în ciuda lipsei tale de stare, te-ai opri un pic într-un buzunar, probabil cel în care-mi ţin ori pernă de dormit, că ştii că acolo umblu cel mai des, ori ăla în care îmi strecor dulciuri de la Lidl, că doar surorile se simt una pe alta.
               Şi ai strecura acolo amintiri care să-mi ţină de urât când tu o să fii la vreo 50.000 de maghiari distanţă: ai scoate dintr-o pălărie, ca-n iluziile noastre optice din IOR, dansuri ale pinguinilor în care eu aş fi pinguina şefă şi tu dovada că teoria lui Darwin funcţionează, sau cratiţe pline de fajitas la care Corina ar strâmba din nas şi eu aş zice “no problem, less for you, more for me”, sau în final, ai umple celelalte buzunare cu nisip de Bulgaria, cursurile lui Ciucu, glumele lui Fuerea, filmuleţul de absolvire pe care tu şi Tudor mi l-aţi salvat, puţină îndemânare, puţină orientare în spaţiu, tortellini şi o eliptică cu normă de 15 minute.
              Ştii, unii văd viaţa ca pe o casă în construcţie pe care pun cărămidă cu cărămidă, alţii ca pe un borcan pe care îl umplu cu experienţe, eu prefer să o vizualizez ca pe un drum din Hansel şi Gretel unde în loc de frimituri, las bomboane de ciocolată. Şi când voi privi în urmă, cu siguranţă vei fi una dintre M&Ms, un reper care a marcat o dorinţă de a fi mereu veselă, înconjurată de cele dragi, să fiu mereu fidelă principiilor mele, cele care constituie bazele lucrurilor pe care le avem în comun.
              Şi oricum, madam Babanovici, distanţa nu face răni decât dacă erau deja acolo. Şi la noi nu este cazul. Aşa că nu te speria de plecare, de distanţă, pentru ca acasă nu e un loc fizic în spaţiu, acasă e oriunde poţi comunica cu cei ce nu-ţi arunca amintirea, după ce au închis uşa după tine. O să aducă sentimentul de acasă fiecare vizită, fiecare discuţie pe net, şi cine ştie... o să ajungi să tunezi conceptul de "acasă" în ceva cosmopolit!
              Aşa că eu nu îţi spun un simplu “pa”, ci un “pa” de la “para siempre”! Şi nu uita că vom avea întotdeauna Parisul... de făcut! Te iubesc, Madushka mea dragă. XOXO!