Alice în ţara minciunilor

Alice? Who the fuck is Alice? Te întrebi acum, pe fondul unei melodii în surdină cântate de Smokie, cu gândul că Alice din poveste nu s-ar putea incarna într-o lume ca a noastră pentru că „inocenţă” a devenit doar un cuvânt fără semnificat, fără înţeles palpabil, cum e şi cuvântul „inorog”. Ştii ce înseamnă dar nu-i găseşti corespondentul în realitate.
Acum s-ar putea să te miri dar când mă refer la Alice, mă refer la tine. Şi la fiecare femeie care s-a surprins într-un moment al vieţii alergând după iepuri care se ascundeau în adăposturile altor femei. Diferenţa era doar că iepurele din povestea clasică avea un ceas obişnuit, şi nu un Rolex.
Şi tu ai fost o Alice când, prizoniera într-o lume care nu era pe măsura ta, ţi-ai dorit o schimbare. Ai spus că vrei să întâlneşti un Mecena care să-ţi faciliteze înţelegerea lumii şi să te poarte pe culmile fericirii. Şi ai băut licoarea care te-a făcut mare şi te-ai trezit că drumul către maturitate sacrifica fericirea ca o jertfă pentru înţelepciune.
Apoi ai dorit să fii iar mică pentru că doar atunci puteai ieşi pe uşiţa care duce către inocenţă. Ai spus că nu mai vrei cunoaştere şi experienţă, ci doar un Făt Frumos răpit dintr-un vis al tinereţii. Dar în graba ta să scapi de viziunea macro asupra lumii, ai uitat cheia pe masă şi prinţul a trecut pe lângă tine iar tu l-ai privit neputincioasă de la fereastra unei realităţi supradimensionate.
Şi acum, când eşti conştientă că trăieşti în ţara minciunilor, poţi tu oare să te trezeşti din vis şi să îţi creezi o realitate mai bună sau viaţa asta să fie o înşiruire de întâmplări ciudate al căror unic scop e să amuze o entitate cu-n intelect de clasa a treia?