vineri, 26 octombrie 2012

Darul suferinţei


Connect-r n-a dormit în această vară. Și chiar dacă asta e o tactică de tortură pentru a determina să vorbească teroriștii prinși, se pare că lui i-a prins bine. Pentru că spune lucruri frumoase.

 L-am surprins într-o emisiune vorbind despre un tatuaj pe care îl avea, citat din Sf. Ioan Gură de Aur. Pe mâini, are tatuat: "DARUL DE A SUFERI ESTE MAI MARE DECÂT DARUL DE A FACE MINUNI. DE FIECARE DATĂ CÂND SUFERI, DUMNEZEU ȊTI RĂMÂNE DATOR!”

 Și brusc, parcă toate lucrurile care m-au durut au început să capete sens. Cu toţii avem dorinţe a căror neîmplinire ne-a marcat. Cu toţii avem un „dacă ar fi fost...” care ne-a urmărit ca o fantomă până când ne-am obişnuit să-l acceptăm în viaţa noastră. Cu toţii avem un sertar al minţii sub forma unei răni, pe care vrem să-l ţinem închis, dar pe care cutremure ocazionale îl mai zdrăngăne puţin.

 Dar, în timp, rănile se închid  și chiar dacă rămâne o cicatrice urâtă, iată...ea e doar un semn care să aducă aminte karmei că mai are de încheiat niște socoteli cu noi. Și mie mi se pare că roata deja s-a întors, în cazul meu. Au început să se împlinească vise, să se întâmple lucruri bune, să îmi dau seamă că, în momentul ăsta, am doar oamenii de care am nevoie și care îmi fac bine iar direcția în care merg este, cu siguranță, una bună.

Aşa că eu astăzi sunt recunoscătoare. Sunt recunoscătoare pentru lucrurile mici şi mari care fac zilele să nu semene între ele, dar îmi produc, în aceeaşi măsura, zâmbete cel puțin de-o şchioapă. Şi sunt recunoscătoare pentru oamenii care s-au cernut prin sita timpului şi care îmi dau energie, optimism...şi o şansa să evoluez. Sunt recunoscătoare pentru fiecare detaliu care a debutat cenuşiu, ba chiar negru, şi-n timp s-a albit, de-mi luminează zilele. Sunt , pur si simplu, recunoscătoare pentru tot.

 Cred că toată lumea poartă un colier de perle în suflet, stufos și greu, creat din lacrimile de peste ani. Nu-l renegați, purtați-l cu respect...e magnetul de care se vor lipi, cândva, dorințele care se lasă așteptate. Dar doar acelea care sunt menite a se împlini. Pentru că Dumnezeu nu-ți da ce îți dorești....ci ceea ce ai nevoie.

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu